"Sa-si faca Dumnezeu timp de tine asa cum iti faci tu timp de El" este afirmatia unuia din prietenii mei, o afirmatie care m-a pus pe ganduri. Cum ar fi daca asta chiar asa s-ar intampla si nu ar fi harul Sau de peste noi.
Te rogi ca El sa iti dea intelepciune la examen sau la teza, te rogi sa iti aduci aminte in acele momente de tot ceea ce ai invatat sau nu ai invatat, te rogi sa fie subiectele pe care ti le-ai dorit si pentru care ai invatat.
Poate ca nu e chiar asa mare lucru, te rogi pur si simplu ca discutia care urmeaza sa o ai cu profesorul tau sau cu seful tau sa fie binecuvantata si tu sa ai intelepciune si rabdare.
Poate ca e foarte grav, tu, mama ta, poate tatal tau, chiar poate fratele sau un prieten drag a fost diagnosticat cu o boala terminala: cancer, leucemie si in momentul acela cazi in genunchi implorand ca El medicul suprem, El cel care te-a creat, cel care iti stie trupul si la un singur cuvant poate sa faca disparuta aceea boala sa te vindece. Tocmai ai pierdut pe cineva drag intr-un accident si a fost fara preaviz sau nu l-ai pierdut ci este la spital intre viata si moarte.
Poate ca e grav dar nu o problema de viata si de moarte, tocmai ai pierdut afacerea care iti aducea bani, tocmai ai aflat ca parintii tai trec printr-o grea perioada din punct de vedere financiar si nu mai pot sa te ajute, tocmai ai aflat ca sora ta va divorta, tocmai ai aflat ca cea pe care o iubeai te insela si acum va pleca din viata ta, tocmai ti-ai dat seama ca aceea persoana pe care o iubeai nu iti va raspunde niciodata dragostei tale. Tocmai nu ai mai mancat de ieri si buzunarele iti sunt goale si nu ai nici macar un prieten in jurul tau. Fiica ta minora e insarcinata, baiatul tau te-a lovit ca nu vrei sa ii dai bani pentru bautura.
si atunci...
scapi telefonul din mana si cazi in genunchi cu lacrimi in ochi lipsit de putere, cu pixu in mana in fata foii inchizi ochii, te prabusesti fara putere in fata politistului care tocmai ti-a adus vestea, nu poti sa te ridici de pe scaunul medicului care tocmai ti-a dat rezultatele, ai ramas fara glas, socat de ceea ce auzi din gura copilului tau sau cu buza sparta trantit pe canapea. In acele momente inchizi ochii stiind ca din acel moment tu nu iti mai apartii ci voia lui Dumnezeu se va face in viata ta si solutia miraculoasa doar din mana Lui o poti primi.
Si totusi...in ultimele luni cand ai fost chemat la grupul de rugaciune nu ai mers ca esti "ocupat" sau ca "ai treaba" sau ca esti "prea obosit", nici nu stii cand ai deschis ultima data Biblia sa ai un timp de partasie intre tine si El, Creatorul Tau, rugaciune o faci pe jumatate adormit seara si pe jumatate treaz dimineata, ce sa discutam despre momentele in care mananci in oras sau la cantina "daca ma vede cineva ca ma rog pentru mancare". La biserica te duci, dar doar ca sa te vezi cu prietenul tau sau sa auzi ultimele noutati. Zilele de rugaciune si post sunt o chestie pentru aia care chiar au destul de mult timp liber.
Si totusi ai motive sa nu mergi la grupul de rugaciune, la serile de tineret, la biserica ca doar acolo e ala si aia care nu iti plac peste 50% si atunci mai bine stai acasa...ca doar tu mergi pentru ei nu pentru EL. "E sesiune" iti zici si uiti atunci ca tot tu o sa stai in rugaciune sperand ca El nu o sa aiba sesiune si o sa aiba timp de tine ca doar TU crezi ca "meriti".
Si DA, TU chiar crezi ca Dumnezeu iti este dator cu ceva cand TU nu te straduiesti sa iti faci timp pentru el nici macar 10 ore pe saptamana din 168 (nu ii dai nici macar zeciuiala din timpul tau).
Sa iti spun ceva EL nu iti este dator cu NIMIC. Fiul sau a murit pe cruce pentru TINE si nimic din ceea ce vei face tu nu va putea sa egaleze ce s-a intamplat acolo, asa ca atunci cand esti in durere sau pur si simplu ai nevoie de intelepciunea si binecuvantarea LUI nu indrazni sa ceri ca si cum ai merita ci doar roaga-te ca EL sa nu isi faca timp pentru TINE asa cum iti faci tu TIMP pentru EL.
Meritam!!! dar Harul Lui e mare...dar mai bine sa ne facem timp pana nu e prea tarziu.
